Pékség
Dulciuri fel de fel, candy bar, torturi, pasiune, ingrediente naturale.
Cum am ajuns aici?
Imi amintesc ca prin vis mainile trudite ale bunicii care framantau aluatul de placinta. Erau mai frumoase decat orice joaca, ore in sir nu-mi dezlipeam ochii de la ele. Eram ajutorul ei de nadejde, ii separam ouale cu tot cu coaja, ii amestecam faina pana nu ma mai vedeam prin ea si lingeam toate castroanele pana la luciu. Fascinatia copilariei mele.
Anii au trecut, eu am crescut copacel si, la ea si la minunatiile dulci zamislite de mainile ei, ajungeam din ce in ce mai rar. Noroc ca o aveam pe mama care, fireste, ii furase toate secretele. Odata cu anii am deprins si eu separarea oualor, am invatat cum se fierbe o crema si multe altele. Cele ce, insa, nu s-au schimbat, decat mult mai tarziu, au fost perfectiunea si modul in care aduceam luciu castroanelor :)
Toate bune si frumoase pana acum niste ani cand, singura fiind in noua mea bucatarie, am realizat ca, pentru a mai putea da luciu castroanelor dulci, trebuia sa si pun ceva in ele. Eram pe cont propriu!
Initial, comoditatea varstei m-a impins sa fac turul cofetariilor, peste tot pe unde ajungeam. Si chiar calatoream mult. Constatam, cu tristete, ca gustul copilariei mele nu mai exista nicaieri altundeva decat in amintiri.
Urmatorul pas a fost sa dau iama in caietul cu retete al bunicii, acum deja mostenit de mama.
Imi amintesc, ca azi, prima mea realizare, “celebra” prajitura cu foi lica, facuta la cererea expresa a iubitului meu, mare fan al ei pana in zilele noastre. Nu intru in detalii dar, recunosc, a fost prima oara cand m-a atacat o prajitura :) Cine stie cunoaste: cand pui prima oara in viata crema de galbenusuri in zaharul caramelizat, ai impresia ca tabelul lui Mendeleev ti-a fost predat incomplet la scoala iar tu tocmai ai descoperit un nou element chimic :)
Bucataria noastra a fost dintotdeauna “odaia cu prieteni”. La noi, ca la Hanul lui Manuc: cu portile deschise. A fost de-ajuns sa le dau prima mostra de dulce. Ce-a urmat, hmm, n-am mai avut scapare. Din acel moment, existenta mea a fost marcata de vesnica intrebare “Ce ne-ai mai facut dulce?”. Ca sa ma preseze pana la capat, au ajuns sa-mi propuna sa ma plateasca sa le fac tot felul de dulciuri si, mai grav, s-a ajuns pana la suspecte cereri in casatorie, moment in care am realizat ca nu mai am loc de intors si trebuie sa ii tin bine pe prajituri :) Si, slava Domnului, aveau internet!!! Nu le scapa nimic, nici o fitza europeana sau americana, iar eu le faceam toate poftele pentru ca, de fapt, n-ai nevoie de foarte multe ca sa fii fericit, e de-ajuns o mana de prieteni, cum fumos canta un om drag noua :)
Cum s-ar zice “pe scurt”, asa am ajuns eu sa fac minuni dulci si pentru voi si le fac, de fiecare data, cu aceeasi daruire cu care bunica mea framanta aluatul de placinta...
Chef Confiseuse&Pâtissière Roxana Stancescu
O altfel de abordare a produselor de cofetarie: totul cat mai sanatos si natural, fara aditivi, conservanti, afanatori, fara margarina, prafuri, mixuri/premixuri, fara indulcitori sintetici si alte chimicale.
Pe scurt: produse oneste si curate, fara otravuri si risc de ingrasare.
